- reprehensiúne
- s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. reprehensiúnii, pl. reprehensiúni
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
reprehensiune — REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproş; (reproş) blam. [pr.: si u ] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, onis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, con damnare, dezaprobare,… … Dicționar Român
dezaprobare — DEZAPROBÁRE, dezaprobări, s.f. Acţiunea de a dezaproba; (concr.) cuvinte, act scris etc. prin care se dezaprobă ceva. – v. dezaproba. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Dezaprobare ≠ acceptare, aprobare, consimţire, încuviinţare… … Dicționar Român
reprehensibil — REPREHENSÍBIL, Ă, reprehensibili, e, adj. (livr.) Care merită să fie condamnat, care atrage reproşuri; blamabil, condamnabil. – Din fr. réprehensible, lat. reprehensibilis. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPREHENSÍBIL adj. v.… … Dicționar Român
reproş — REPRÓŞ, reproşuri, s.n. Imputare, dojană; mustrare, învinuire. – Din fr. reproche. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 REPRÓŞ s. 1. imputare, imputaţie, învinuire, vină, (livr.) reprehensiune, (prin Mold.) bănat, (înv.) pricină,… … Dicționar Român